Un cameraman de la Asia Express a rupt tăcerea. Ce se întamplă, de fapt, în culisele emisiunii de la Antena 1

”Asia Express” este un show televizat care a ”produs” rating, iar telespectatorii doresc să afle, bineînțeles, toate amănuntele din culisele emisiunii. Lucian Voicu – 30 de ani, operator de imagine la Asia Express – face meseria asta de cinci ani. Inițial, Lucian  a lucrat ca asistent de cameră la filme și seriale, dar și în montaj.

Drumul lui Lucian către Asia Express a început încă din primul sezon, consemnează vice.com. În perioada octombrie-decembrie 2018, Lucian Voicu a filmat între 10 și 12 ore pe zi. O căldură ca-n iad, cărând pe umeri o cameră de peste zece kilograme. Dimineața, trezirea se făcea la cinci dimineața. Pauza însemna mâncare și odihnă, în restul timpului alergând alături de concurenți. Dar nu oricum, ci în tăcere, atent ca nimeni să nu îi simtă prezența la TV. Vice.com l-a întrebat pe Lucian cum a fost la Asia Express.

Care este cel mai greu lucru pe care l-ai făcut în acest sezon?
”Fără doar și poate a fost misiunea cu urina de vacă, când concurenții trebuiau să bea câte un pahar. Inițial am crezut că Morodan și Teleșpan vor refuza să o facă, pentru că aveau și această opțiune, și vor prefera să fie penalizați. N-a fost așa! S-a văzut și pe TV că în momentele alea o mână o țineam pe cameră și alta la gură. Ficatul meu e mai sensibil și când am văzut ce trebuie să facă, a fost foarte greu”.

Locul de basm din România care te duce cu gândul la marile temple...

Ce a pățit un pensionar de 92 de ani, după ce a angajat...

Lucian a mai declarat că – la început – a avut probleme cu stomacul din cauza alimentației. Pe măsură ce organismul s-a acomodat, totul a fost ok, spune cameramanul.

Oamenii erau suspicioși

În ceea ce privește interacțiunea concurenților cu oamenii, locuitorii au fost, inițial, suspicioși.

”Spun asta pentru că atât în Sri Lanka, dar mai ales în India, oamenii erau destul de suspicioși, mai ales în momentul în care își căutau cazare. În ceea ce privește autostopul, nu știu cât le eram de ajutor, fiindcă erau nevoiți să găsească mașini cu trei locuri disponibile, ca să încăpem toți; ceea ce nu era chiar simplu, mai ales când opreau mașini mici”. (Citește mai mult pe vice.com.)